Florian Doru Crihana a reusit sa adune un numar record de vizitatori in galeria Alexandra’s. Cum? Cu a sa expozitie “Oglindiri paradoxale”, desfasurata intre 26 septembrie – 19 octombrie. Ce i-a manat pe tinerii de toate varstele sa vina?
Curiozitatea.
In primul rand curiozitatea.
Cine e artistul despre care nu se stiu (inca) multe lucruri, dar care este, in ultimii 26 de ani, rasfatatul Europei?
Un galatean timid, care prefera sa taca si sa observe ce se petrece in jurul sau, pentru ca, mai apoi, sa te surprinda cu felul in care se joaca si invarte simboluri, locuri, oameni si actiuni. Paleta sa de abordare este atat de larga, incat de multe ori ai sentimentul ca trebuie sa alergi ca sa-l poti prinde din urma.
Tributar exactitatii ingineresti, Florian Doru Crihana aduce disciplina si in arta pe care o practica si in mesajele pe care transmite, provocandu-ne.
Asadar, al doilea motiv al avalansei de vizitatori, este, fara indoială,
Provocarea.
Nu este un pictor facil. Te obliga sa te ridici cel putin la nivelul culturii sale generale pentru a putea decripta povestile din tablourile sale. Te provoaca sa-ti amintesti tot ce ai invatat in scoala, ce ai reusit sa citesti sau sa studiezi. Dar, in aceeasi masura iti provoaca si sufletul, facandu-te, odata ce l-ai cunoscut, sa te indragostesti iremediabil de tablourile sale si sa astepti (tot) cu sufletul la gura urmatoarea serie.
Si iti provoaca si ochiul, amagindu-te ca tablourile sale ar putea fi acuarela. Tehnica sa in ulei este una inedita. Tusa trebuie sa fie exactă (iata din nou inginerul care preia conducerea!), nesuportand corecturi sau retusuri.
Iarna pe strada Poștei
DE VÂNZARE în galerie
Asteptarea.
Vii sa vezi o expozitie a lui Florian Doru Crihana, pentru ca, de fapt, după ce-ti ostoiesti setea cu ea, constati ca abia astepti sa vezi ce mai poate crea. Secretul e ca Florian Doru Crihana nu are limite, iar cu aceasta binecuvantare au fost daruiți putini artisti in lumea asta.
Noi v-am oferit trei posibile motive, insa haideti sa vedem cum il caracterizeaza istoricul de arta Mariana Dragu:
“E numit caricaturist – dar nu urmareste defectele cu orice pret si nu le supradimensioneaza.
E numit artist satiric – dar nu critica spre amuzamentul celorlalti.
Eu as zice ca e un povestitor fantast, cu un fals aer de unches hatru care tocmai ce a aterizat la Hanul Ancutei.
E un observator metodic al detaliului, un cercetator pe urmele specificului si al caracteristicului.
Eu un investigator, pana in panzele albe, al conexiunilor posibile.
E un duh nonconformist care ne conduce prin aventurile civilizatiei de ale căror binefaceri pare a se indoi uneori, fiind ele, binefacerile, tot mai anevoie de inteles.
E un nostalgic care amendează vanitatea, vulgaritatea, bunul simt indoielnic si kitsch-ul.
E liric si uneori livresc.
E desenator, pictor, miniaturist.
E suprarealist in gandire si expresie cu accente dinspre Pop Art.
E creator. E artist. E fantastic!”
