Selectează o Pagină
Meniu
Inchide

Ștefan Luchian (1868 – 1916) – Peisaj (pastel)

10.650,00 

3 luni
6 luni
9 luni
12 luni

În configurația artei românești el deține un loc inconfundabil. La ocuparea acestui loc privilegiat contribuind, în egală măsură, valoarea remarcabilă a operei, cât și legenda creată în jurul existenței pictorului. Imaginile ”Zugravului”, ale ”Anemonelor” și ale ”Lăutului”, multiplicarea lor în timp în milioane de exemplare, au conferit operei un larg caracter popular. Mitul lui Luchian plutește în jurul nostru cu aceeași putere de seducție, iubitorii de frumos (și nu numai) interesându-se din ce în ce mai mult de existența și creația lui.

Școala de Belle Arte din București, unde profesori îi sunt Stăncescu, Tatărăscu și Aman, îi pune fundația educației plastice. Dar formarea ca artist se petrece la Academia de la München și mai ales în cei trei ani petrecuți la Paris, la Academia liberă Julian.  Îl interesează Manet, venețienii, Monet, Pissaro și Renoir.

Cariera sa începe în 1893, și până în 1901, sunt ani de orientare și de afirmare a viziunii unui artist matur cu un stil propriu. A doua perioadă, dintre 1901, anul declanșării bolii, și 1916, anul morții, este de creație propriu-zisă febrilă, matură, explozivă.

Spirit înnoitor, generos, iconoclast, apărător al cauzelor mari, luptător pentru justiție, el îl anunță pe Băncilă. Paleta bogată, tușa ușoară și grațioasă, desenul sprințar, cromatica solară, caldă i-a influențat pe Tonitza și Ciucurencu.

 

Repetând idei simboliste influențat de Baudelaire, Luchian scria:  ”……natura nu trebuie imitată, nici copiată. Trebuie să lucrezi în genul tău, realitatea în ea însăși nu are valoare artistică, un talent poate crea independent de natură”.

 

 

 

Categorie: